Dacă e liniște în casă, doarme câinele și orăcăie copilu’. Dacă pun „sunete de stradă” la maxim în boxe*, doarme copilu’ și nu închide un ochi câinele… iar eu: eu nu-mi doresc decât să se audă între zgomotele alea și o șaormerie, ceva – să mă prefac și eu că bag una mare cudetuate la pachet!

Momente din săptămâna cinci cu bebe:
Momentul ăla când te bucuri că a trecut puseul de creștere… o zi! Că dup-aia a venit valu’ de căldură din Sahara. Sigur, acu’ nu-i mai e foame, îi e sete, dar efectul ‘La Mama e deschis non stop’ e același.
Momentul ăla când te bucuri că nu mai orăcăie și poți să îi faci masaj hipsteresc cu ulei de cocos… până scapi pe podea tot borcanu’, împrăștii uleiu’ și te duce mintea (care a mai rămas) să ștergi cu mopu’. Acu’ nu mai avem nici mop. Noroc cu Jack, pentru care podeaua îmbibată de ulei a devenit un fel de acadea imensă – a lins la ea toată ziua!
Momentul ăla când multitaskingu’ atinge cote aberante… gen să te pensezi în timp ce stai pe budă (după ce porți cu mândrie look-ul Frieda Khalo vreo 3 zile)
Momentul ăla când te trezești în toiu’ nopții și găsești câinele dormind ca un îngeraș…. în cărucioru’ copilului. Oricum pe căldura asta, cu efectul de lipiciozitate maxima, copilul începe să își facă propria blană din părul câinelui. Când o merge de-a bușilea mi-e că n-o să-i mai deosebesc!
Momentul ăla când începi să auzi voci, în special când alăptezi pe la 4 jumate dimineața. “După ce adoarme fă-ți o cafea și bagă un duș” “Nunu, ce-ai înnebunit? Mai dormi și tu!” “Băi, bagă cafea și duș, că ai drumuri azi” “Bagă măh somn, că nu mai apuci!” Am decis să mai dorm un pic în timp ce gremlinu’ lua masa, să bag un duș, să fac cafeaua pentru drum și să bag și un post pe feisbuc… cine zice că nu le poți face pe toate? (Inclusiv, probabil, să intri cu capu’ în vreun stâlp pe stradă, în graba de a intra înapoi în casă înainte să se coacă pitacu’ în valu’ Saharian).