1) Fiu-meu se îngrijorează foarte tare pentru mine și pentru casă, chiar așa cât e el de mic, mânca-l-ar mama! Altfel nu îmi explic de ce, chiar dacă era mâncat, uscat, fără muci (luaseră o pauza), fără febră, dintr-un somn frate cu bușteanu’, EXACT când am ațipit și eu un pic lângă el, a început să plângă de parcă era în foc, nu în pat. Mă gândesc că o fi vrut să testeze dacă n-am intrat în vreo comă ceva și sunt bine, că la decibelii ăia s-ar fi trezit și morții! Mno, dacă tot m-am trezit, sigur, pot să înțeleg că următorul lui gând a fost “Aaa, te-ai trezit? Ce bine, că tre’ să verificăm dacă nu ne-a furat cineva ceva din casă cât dormeam! Hai să mă faci două trei ture de apartament, să facem inventarul! Poftim? Nu, nu promit că dup-aia nu mai plâng, ce vorbă-i asta?!”

2) Cred că fiu-meu bate apropouri cum că ar vrea să mă fac consilier în alăptare. Știe că mie nu-mi plac oamenii care vorbesc din cărți, ci din aceia care au experiență hands on. Cred că vrea să-mi ofere câtă experiență a prins Livia de la Prăvălia Părinților de la cei patru copii ai săi, doar de la el – unicul și inegalabilul. Zău că ține morțiș să mă treacă prin toate fazele… și de mai multe ori, ca să învăț bine. Acum, de la muci, face greva suptului.
Astfel mi-am dat și eu seama că vorbeam prostii când îi ziceam lu’ mama că io n-o să fiu d-aia care aleargă cu supa în lingură după copil prin casă, “dacă nu vrea să mănânce, treaba lui!”. Îmi răsună în urechi vorba ei “fii dragă, serioasă!”. Cu cea mai mare seriozitate bălăngăneam ieri copilu’ pe mingea de gimnastică, cu țâța la nas, în timp ce ta-su’ îi zdrăngănea jucărica preferată deasupra capului. În poză e și varianta “do it yourself” – #mamacaracatita

3) Bonus încă o chestie de tras: de câteva zile trag muci. Din nas de la copil. Cu gura (prin batista bebelușului). Iată ceva ce nu credeam că o sa sug vreodată. Cri cri cri…

Preambul:
La plimbarea de ieri:
– Voi câte lunițe aveți?
– El are 3 luni și eu 12 x 32.
– Cri cri cri…

Azi, însă, folosesc cu mâna pe inima temutul plural. Căci azi ‘avem’. Muci. Avem muci să ne punem și în cap. De fapt ne-am și pus. Muci pe mâneci, muci pe umeri, muci pe mecle, muci pe podea… febră are doar el, mucii îi împarte cu generozitate. Cred că doar câinele a scăpat de plural, și asta doar printr-o minune!

Momentul ala când alăptezi, te mănâncă fața și te scarpini cu umărul. Și te alegi cu niște baby-vomă plasata strategic acolo de la ultimul râgâit. Pe juma’ de față. Bine jucat, puiuț, bine jucat!

Ce escalade, ce brâne, ce vârfuri și creste? Să vezi valuri de adrenalină când cu doar două mâini reușești să-i ții și sânu’-n gură și să-i tai și unghiile!
Să nu sugerați să i le tai în somn, că nu sunt nici io chiar așa kamikaze să împung ursu’ cu bățu’-n cur când doarme!

Program de noapte, cadru cu cadru:
02:45: te trezești cu gremlinache plângând, dar te prinzi ca Omu’ a făcut o faptă bună și l-a păcălit cum necum să doarmă 5 ore. Euforie maximă, oaaa ce fresh sunt! Aș plimba și câinele-n furtună, are cineva nevoie de vreun munte mutat din loc?
02:46: 5 ore de somn = probleme la bar, deh, se mai înfundă și țevile alea. Mai scade entuziasmu’, parcă aș lăsa munții la locul lor; da’ las’ că rezolvă piticu’, că are o foameee!
02:55: sugăcilă și-a dat cu firma în cap, a mâncat doar felu’ întâi și a adormit la loc fără drept de apel. Felu’ doi rămas neterminat, amenință cu dureri și alte neplăceri. S-a cam dus de tot entuziasmul, parcă se strecoară ceva panică. Da’ las’ că bebică doarme 10 minute și se trezește. Așa face el, e enervant, da’ acu’ numa’ bine.
04:00: realizezi că ai stat ca proasta treaza o ora, așteptând să se trezească copilu’. Da’ las’ că mai e timp de un pic de somn! Mmm, ce bine e sub păturică.
04:20: gremlinache dă alarma de uragane: are gaze și e mârâit. Mârâie, adoarme, plânge, mârâie, adoarme, plânge, mârâie, adoarme, urlă….. îl iei să-l râgâi (nu merge), îl iei să-i dai amărâtu’ ăla de felu’ doi (suge de doo ori, adoarme, îl râgâi, îl pui jos, plânge) ori en factorial (știti voi de la mate din liceu: x n! ) Câinele se ascunde pe balcon (mai bine să mă ia ciclonu’, frate!), eu negociez fierbinte și în gura mare cu puștiu’, că n-am unde mă ascunde.
05:20: piticania se hotărăște că s-a mârâit destul, mănâncă cât de cât (nu cât să facă ordine la bar, că n-am io nevoie de favoruri).
05:55: omuleț fericit, minus niște cicloane, plus niște lăptic, doarme neîntors.
06:00: ia să bag io o cafea și niște chefir cu cereale, că tot s-a dus dracu’ orice urmă de somn. În plus, acu’ începe tura de zi! Cine puii mei are timp de postpartum, cand io am treabă serioasă pe câmpii?!

Băi, Radet! Băi RADET, pupa-ți-aș țevișoarele tale ruginite! Am înțeles că toată vara, câte 3-4 zile, de nuș’ câte ori, că am pierdut numărătoarea, ai avut nevoie să ne lași fără apă caldă. Băi, mânca-le-aș suflețelu’ lor de trântor la angajații tăi, da’ a venit frigu’ și am copil mic! Tu ori vrei să mă apuce nostalgii din comunism, ori să te asiguri că ai destulă carne în frigider pentru Crăciun. Io zic să te uiți în congelator, că ai. De fapt, mai bine vorbești cu vecinii, să mai bagi și pe la ei, că de azi de dimineață sigur dă pe-afară!

De ziua mea ‘I woke up like this’ [insert selfie jmeker care dă retuș la riduri 😀 ]
Deci, I woke up 32 (am mai supraviețuit o tură) și fără haine (mi-a borât pe două pijamale azi noapte și am zis că n-are nici un rost să mai insist), dar bine dispusă (cel puțin în poză, că înainte fusese cu zbierăraie și mârâieli… și nici copilu’ nu era prea încântat), cu gândul să merg la parc (bifat cu ocazia unei beagle-leli aproape de casă, în cadrul căreia am hrănit și pus copilu’-n iarbă în mijlocul Insulei Câinilor, după care am stat să ușui masculi care veneau să ridice piciorul în apropiere) și fără nici o idee că mă voi întoarce acasă la o cină gătită cu dragoste (și vită!),
Recunoscătoare pentru tot și toate de care am parte.