Luna a treia: capricii de vreme și poftă de mâncare și o lecție două de religie!

Înainte mă uitam la ceas ca să văd cât doarme. Acum mă uit ca să îi calculez recordurile la trezire. Ultimul este de la buștean la grrrremlin în 0.12 secunde.

O veste bună e că am început să mă obișnuiesc cu a fi mereu în modul Pirat (știți voi, cu copilu’ pe umăr ca papagalu’) și apreciez mult mai bine distanțele. Asta înseamnă că în sfârșit nu-l mai dau cu capu’ de toate ușile și mobilele prin casă. 😀

Partea frumoasă e că a râs pentru prima oară [insert: inimioare la greu]. Partea proastă e că, așa cum mă așteptam, de mic se coalizează cu ta-su:
Bărbatu-meu (despre nuș ce proiect de-al meu): Ce să zic… faci cum crezi.
Copchilu’ (instant, de la ta-su din brațe, vădit mulțumit de sine): HĂ HĂ!

Maică-mea îmi povestește că eu am fost un bebel așa calm, că stătea cu frică atunci când dormeam, să vadă dacă mai respir; că mâncam așa delicat că se întreba dacă iau bine în greutate. Bărbatu-meu asemenea, era croit liniștit pe mâncat și somn. Îmi mai povestește maică-mea că nouă (3 foști iezi la număr) ne-au dat dinții târziu și așa de fără bătăi de cap că se tot trezea că „ia! că a mai apărut unu’ ”. În afară de niște bale regulamentare, nici o altă tevatură.
Și acu’ vine întrebarea mea: de unde pana mea de mamă proaspătă și ajunsă în pragu’ casei de nebuni a ieșit gremlinache al meu așa?!?!
Așa adică:
– ori mă suge de mă usucă și ia 400 g într-o săptămână,
– ori are bâzdâci (a se citi reflux, sau mâncărime la gingii, sau salt mental, sau puseu de creștere, sau orice altceva care descrie elegant și științific de ce au bebeii BÂZDÂCI) și nu mănâncă mai deloc, de abia pune 100 de grame amărâte. Se hrănește în principiu cu aerul care îi intră anevoios pe gât când își exprimă nemulțumirile prin coborârea promptă a buziței de jos într-un tremurat scurt urmat de prelungi triluri demne de bocitoare profesioniste. Numa’ că în loc de popă, io îmi iau bătaie dacă îndrăznesc să îngrop vreun scutec, de exemplu.
– și repeat la infinit. Pentru femeile pentru care expresia „canale blocate” înseamnă ceva mai dureros decât că nu prind HBO și porno prin abonamentul de cablu: toată empatia mea!

Sunt trează de la 3 am (e plină zi și nici urmă de șansă de somn). Mama zice să-i spun rugăciuni dacă plânge și nu doarme…. dacă înjur prin casă de toți sfinții se pune?!

Sunt un medium de căcat.
Am visat că a făcut fiu-meu caca, iar la 10 minute după ce m-am trezit, s-a adeverit.

Momentu’ ăla când, după ce gremlinu’ plânge neconsolat nuș’ câtă vreme, te îndrepți amenințător către el cu supozitoru’ cu glicerină (că doar n-a făcut de 3 zile și sigur d-aia plânge!), doar ca să descoperi că s-a căcărisit pe subtil de cine știe când! Băh, și la ce pârțuri bagă, de-l alintăm „copilu’ mitralieră”, ai zice că n-are cum s-o dea fără să se prindă măcar mă-sa. Mno, și-n loc de epilog îl mai și speli (freci, că se-ntărise!) cu apă cel mult călâie, căci trebuie de mic obișnuit cu traiu’ la bloc și toanele RADETului.
Dur e, frate, să fii mic și cu mamă-ncepătoare!

Fiu-meu mârâie, miorlăie și plânge.
Eu: te mai supară răceala, e de la mucișori, să-ți pun niște ser fiziologic/picături?
El: mnoooaaa!
Eu: ți-e foame, vrei la piept? (în brațe, întins, în mers?)
El: hell mnooaaaa!
Eu: vrei jucărele?
El (cu câte una zdrăngănind în fiecare mână): mnoamnoaaaa!
Eu: vrei salteluța de activități (doar cu jucării, cu jucării și muzică, fără muzică, doar luminițe)?
El: mmmm….mmnnooooaaaaa!
Eu: vrei în sling?
El: pppffff…mnoooaaaa!
Eu: vrei să mă doară pe mine spatele că te car la 7+ kile prin toată casa, da’ cu fața la lume, cu ambele mâini, ca să nu pot mânca/termina cafeaua sau face pipi?
El: mmm… bine, fie, oarecum acceptabil.😶
Cri cri cri toamnă gri, de ce-i mami pe câmpii?

Sper că vecinii care nici după 3 luni nu încetează să bage nenorocitele alea de bormașini FIX când doarme copilu’ (sau ațipește și amărâta de mă-sa), să fie într-adevăr de la apartamentul de sub mine. Fiindcă abia aștept să învăț piticu’ să se dea cu patinele prin casă. Noaptea! (În aceeași cheie las aici bancul pe care mi l-a spus frate-meu apropos de problema mea:

Cioc cioc la usă. Omu’ lasă lucrul din mână și deschide vecinului de de-asupra.
Vecinul: vrei să-l primești pe Hristos în casa ta?
Omul: …. da, sigur.
Vecinul: Apăi de ce Hristosul mă-tii dai cu bormașina la ora asta?!)

Cum să te bucuri de ultima zi rătăcită de vară – rețetă:

  • îmbraci copilu’ în chestii flaușate, că în casă e frig, îl bagi în marsupiu lipit strâns de tine, îți iei și hanoracul, că dacă se face mai frig până vă întoarceți, și ieși pe ușă.
  • imediat ce ai ajuns în stradă, te scobești prin marsupiu să mai desfaci din hainele pitacului, ca să nu-l fierbi până la parc.
  • la parc, dai jos cam tot ce avea copilu’ pe el și îl pui în iarbă să facă plajă lângă câine.
  • Îți scoți și tu pantofii și o țâță la soare și gata bucuria!

Mi-a mai dat fiu-meu un motiv să urăsc frigu’: ruleta rusească cu caca!
N-am găsit altă metodă de a afla sigur dacă s-a căcărisit sau nu (fără să-l dezbrac la fiecare pârț), decât să strecor un deget prin salopetă/scutec. Ieri n-a făcut toată ziua. De dimineață și-a scos pârleala. Noroc că mi-am tăiat unghiile!

Related Posts