Sex ca în povești

De câte ori vrem și noi să ne iubim, gremlinache zici că are senzor. Fix (mă, da’ FIX) când încercăm și noi vreo mișcare chinuită, se trezește. Eu cred că îi e frică nu care cumva să se trezească subit că nu mai e singur la părinți. Ce și-o zice el în căpșorul lui, „mai bine previn decât să combat”….
Vreo două dimineți însă, a dormit până la 9 (cu pauze de țocăială, și oricum s-a spart minunea, nu vă pierdeți speranța… blogul rezistă!).
A treia dimineață dintr-asta decid eu că va fi aia în care îmi recapăt feminitatea, visând că seara va fi cea în care îmi recapăt sexul… ăăă, soțul.
Bon, deci fac și eu un duș d-ăla ca lumea (cu lufa, frate, lufaaa!!) și mă ung cu toate alifiile. Țopăi fericită afară din cadă, lipesc urechea de ușă, nici un sunet. Pfoaa, boierie! Într-o secundă pun mâna pe aparatu’ de defrișat și încep să-mi croiesc calea spre feminitatea aia pierdută (credeați că zic la figurat, nu?!). Trag o brazdă așa pe jumate și în secunda doi încep să înjur fabricanții că n-au făcut și ei un model cu motor silent, pentru mămici disperate care vor să se defrișeze în șoaptă. Apuc să mai meșteresc ceva nu foarte concret până în secunda trei când (ați ghicit) se trezește mârâici (era doar 6 a.m., dar el era în formă, că l-am auzit și peste bâzâiala motorului). Pun drăcia zornăitoare repede la loc, mă îmbrac repede așa peticită cum eram, și dau să fug la el. Mă ciocnesc pe hol de un soț împleticit de somn. Îi propun să ne jucăm de-a frumoasa din pădurea adormită. Se uită la mine cu milă confuză, „își pierde săraca mințile de la nesomn…” părea să spună privirea lui. Ori asta, ori „ce tot zici, femeie, dă-te din drum că am nevoie la baie!”, nu știu, nu prea mă pricep la citit priviri…
Nu mă dau încă bătută, încerc o abordare profesionistă. Între alte drumuri și treburi de făcut, căutând ajutor de la prieteni, încerc să-mi fac o programare la salon. Când era gremlinu’ mai compact puteam să-l iau cu mine, acu’ e „mare” și face ca titirezu’, mi-e să nu se zbată pe-acolo, să deconcentreze cosmeticiana și să ajungă ceara aia fierbinte pe unde nu trebuie!! Nu se aliniază nicicum planetele; noroc că-i frig și e bine în pantaloni lungi… despre motivul inițial pentru care voiam asta, aproape că am uitat, oricum.
Ok, mă dau bătută complet… lasă, când o să aibă el vreo șaptișpe ani și n-o să mai stea pe-acasă, eu o să am pașopt, soțul cinșopt – merge și atunci, vedem noi cum îi dăm restart, nu-mi mai bat capul.
Ei dacă a auzit că nu-mi mai bat capul, a dormit, frate. Tre’ să-l fac telepatic p-ăsta mic, altfel nu merge. Băi, și s-a întâmplat deci și minunea. Cui să-i mai pese de cosmetică, estetică și alte dulcegării? Esența contează! Ce să vă mai zic, a fost ca în povești!! Ca în „Fata săracului cea isteață” de Petre Ispirescu, mai exact. Știți voi, nici îmbrăcați, nici dezbrăcați, nici călare, nici pe jos, nici pe pat, nici pe lângă pat, nici pe mute, dar pe tăcute… d-astea. Citisem un articol mai demult, în care o gagică povestea cu mult umor, că primele dăți de după bebe e ca și cum vine al tău la tine (ca să nu zic „în tine”) cu lampa de sudură (ceva legat de hormonii care favorizează alăptarea, dar în proces usucă intrarea). Țin minte că așa m-am amuzaaat! Sigur, m-am amuzat considerabil mai puțin când am fost nevoită să-i dau dreptate, da’ mă rog… Între timp am găsit și alte întrebuințări pentru uleiul de cocos presat la rece destinat fundului copilului. 2 în 1, bio… de vis! – recomand! =)))))))
Aaa, nu vă imaginați că am apucat vreo îmbrățișare, privire romantică sau țigară de după. Totuși, doișpe minute e destul pentru un somn de gremlin…

Related Posts